Palatul Versailles al lui Ludovic al XIV-lea, construit în anul 1680 pentru monarhul francez, a fost vast, indulgent și magnific. Viața la Curtea Regelui din Versailles a fost un concurs public, o lume a etichetei și a protocolului extrem. Avea  însă acesta o singură cameră în care să se poată relaxa cu adevărat? Nu. În mod ciudat, ideea de cameră de zi a apărut alături de teorii privind modurile în care arhitectura internă s-ar putea adapta la ceea ce, din secolul al XVIII-lea, a fost descris ca fiind „lumea modernă”.

Găsind stilul de viață al predecesorului său incomod, Louis XV-lea a adaptat o suită de camere într-o lume privată paralelă. Împăratul mai tânăr, al cărui nume este recunoscut pentru stilul elegant de mobilier și decorul inspirat de la Louis Quinze, a stabilit un echilibru între viața rigidă și cea relativ informală.

De-a lungul timpului, Charles Étienne Briseux – un maestru al stilului Louis Quinze – a publicat L’Architecture modern în 1728, confortul a devenit o obsesie. La început, la Paris și apoi în Europa, o lume interioară de canapele și mătase, bumbac și șezlonguri, mese mici pentru coasere, jocuri de cărți și gustări a devenit un trend.

Nu era însă pentru toata lumea acest lux. Casele țăranilor erau simple și funcționale. Începând cu Revoluția Industrială, ideea confortului domestic a crescut, ca și pentru cei cu timp liber la dispoziție, astfel a luat naștere camera de zi. Un loc unde oamenii puteau petrece împreună momente din zi în familie dar și cu musafirii.

În secolul XX, viitorul acestei camere nebuloase, dar din ce în ce mai dorite, a devenit un subiect fierbinte, mai ales în Statele Unite. Living Room of Tomorrow, sponsorizat de RCA (Radio Corporation of America) la Târgul Mondial din New York din 1939, a fost foarte discutat.

Într-un episod din 1967 al secolului XXI al CBS prezentat de ancora de știri Walter Cronkite, spectatorii au fost introduși în camera viitorului, „sufrageria din 2001”, completând o consola centrală de control care, la atingerea butoanelor și comutatoarelor în stil NASA ar transforma camerele de zi în locații de divertisment de familie.

În sufragerie se afla mobilier futurist de tip Pop Art, care include un fotoliu de plastic gonflabil, o canapea modulară portocalie, un ecran mare din podea până în tavan și unul din scaunele „Spotty”. Camera de zi a viitorului era în mod clar distractivă, distractivă și deschisă la schimbări rapide. În numeroasele inscripții americane vizionate în întreaga lume – de la I Love Lucyand Show-ul Dick Van Dyke la The Brady Bunch și, mai târziu, la The Cosby Show – camera de zi era în mod clar inima casei contemporane. Poate că o casă întreagă ar putea fi o cameră de zi mare și jucăușă.

În multe case moderne din ziua de astăzi, bucătăria a fost preluată de sufragerie sau a fost îmbinată cu ea.

Între timp, tendința de viață în plan deschis arată câteva semne de abatere. Modernitatea și rafinamentul își spun cuvântul din ce în ce mai mult. Luxul și bunul gust își fac loc și din camerele de zi fără personalitate iau naștere adevărate spații pline de viață și identitate.

Un echilibru perfect între formalitate și informalitate, modernitate și supraviețuire se regăsește în casa influentă Miller din Columbia, Indiana, proiectată de arhitectul finlandez-american Eero Saarinen. Din 2000, a fost un reper istoric național în grija Muzeului din Indianopolis