Banca Naţională a României este situată în Centrul Vechi al Bucureştiului într-un amplu complex de clădiri constuit în două stagii: primul, în stil Beaux Arts, în anii 1880, iar cel de-al doilea, în stil neoclasic, în anii 1940 şi 1950. Sectorul de secol 19, de pe strada Lipscani, este în opinia mea cel mai interesant şi atractiv, fiind împodobit cu o serie de statui, inspirate în mare măsura din cele ale palatelor renaşterii franceze.

Construcţia a fost terminată în 1890, sub direcţia arhitecţilor Eugeniu Carada, onorat cu numele unei străzi din apropiere, şi Nicolae Cerkez, fiind în cea mai mare parte un proiect al arhitecţilor Albert Galleron, creatorul Atheneului, şi Cassien Bernard.
Faţada edificiului este orientată spre sud, fiind abundent expusă soarelui, ornată cu o serie de sculpturi alegorice inspirate din panteonul clasic, simbolizând societatea, economia şi finanţele României acelor vremuri. Uimitor, sculpturile înca reţin liniile proaspete al dălţii sculptorului, după un secol şi două decade de când sunt fixate pe zid. Aceasta se datorează în parte unei restaurări recente, de calitate, şi de asemenea faptului ca Bucureştiul a fost mai puţin afectat de ploi acide şi poluare decât alte capitale europene, ca urmare a nivelului de industrializare mai scăzut pe care regimul comunist a fost capabil să-l înfăptuiască. Piatra folosită pentru faţadă şi sculpturi este de asemenea de bună calitate, un tip de calcar grezos, adusă de la sud de Dunăre, din carierele de la Rusciuc, actualul Ruse.
Sus, pe frontonul clădiri, este o panoplie compusă dintr-o stema a Vechiului Regat, martelată de către comunişti, dar cu urmele simbolurilor încă vizibile, deasupra unui ceas de epocă. Acestea sunt flancate pe partea de vest de o zeitate feminină, vezi fotografia de mai sus, simbolizând Înţelepciunea şi Ştiintele, reprezentată cu un compas în mână, măsurând un glob şi st and pe un teanc de carti. Zeita cu astfel de atributii este Pallas Athena, dar poate de asemenea fi o altă zeitate cu însuşiri similare din bogatul panteon greco-roman.
Pe flancul estic al panopliei frontonului este o figură de bărbat, din nou stând pe un teanc de cărţi, scriind pe un sul de papirus desfăşurat pe genunchi. Acesta simbolizează probabil arta scrisului şi a contabilităţii, fiind în opinia mea o redare alegorică în postura mai umilă a lui Apollo, un zeu cu atribuţii intelectuale, printre care şi matematica. Cele două zeităţi sugerează aşadar universul intelectual uman, bazat pe arte şi ştiinţă, unde România, simbolizată prin stema ţării, îşi avea locul ca naţiune modernă.
Faţada propriu-zisă, ce se desfăşoară de-a lungul străzii are o serie de patru nişe în zid, două de fiecare parte a portalului băncii, găzduind statui alegorice, sculptate de artiştii vremii  Ion Georgescu şi Ştefan Ionescu Valbudea, ce reprezintă instituţii şi activităţi esenţiale pentu producerea de venituri şi bunul mers al naţiunii: justiţia, comerţul, industria şi agricultura.
Întregul ansamblu de sculpturi şi armonioasa lor distribuţie pe faţada băncii, realizează o unică privelişte arhitecturală în capitala României, ce înfrumuseţează una dintre cele mai de calitate şi bine păstrate clădiri istorice ale sale